Caută
Close this search box.
Caută
Close this search box.

Mănăstirea Cocoş

Unul dintre cele mai cunoscute lăcaşuri de cult din  judeţul Tulcea, mănăstirea Cocoş este situată la 6 kilometri distanţă de comuna Niculiţel şi la aproximativ 35 de kilometri vest de oraşul Tulcea. Condusă de călugări, mănăstirea Cocoş are drept hramuri Pogorârea Sfântului Duh (biserica mare) şi Sfântul Ierarh Nicolae (paraclisul).

Mănăstirea Cocoş a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români veniţi de la Muntele Athos: Visarion (fost ieromonah la Mănăstirea Neamţ), Gherontie şi Isaiia.

Poziţionată într-un loc retras, la poalele unui deal, despre mănăstirea Cocoş s-a vorbit prima data în 1679, când, din prima atestare documentare, s-a aflat de existenţa unui schit de sihaştri, prădat de invaziile vremii.

Cu mult timp în urmă, de pe dealul din apropierea mănăstirii s-a auzit, într-o noapte, cântecul unui cocoş sălbatic, însoţit de o bătaie de toacă, de aici venindu-i şi numele lăcaşului de cult. Călugării spun că încă se aude acest cântec.

Mănăstirea a fost afectată puternic de cutremurul din 1940 şi de incendiul din iulie 1947, când a ars clopotniţa şi s-au topit clopotele, şi a fost restaurată între anii 1954 – 1956 şi 1957 – 1959.

În anul 1971, pe teritoriul comunei Niculiţel, în apropierea manastirii, săpăturile arheologice au adus la lumina o criptă care adăpostea moaştele a patru sfinţi mucenici, acestea fiind, de altfel, primele descoperite pe teritoriul ţării noastre: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos.

După doi ani de la decoperire, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moaştele celor patru sfinţi să fie depuse în patru racle la mănăstirea Cocoş.

În prezent, mănăstirea Cocoş  are o colecţie importantă de carte de cult, adunată din toate parohiile judeţului Tulcea, şi un muzeu cu icoane vechi şi obiecte de artă religioasă.

Ce mai poți vizita

Acest site utilizează module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Află mai multe!