Între Dunare și Mare

Un iubitor al zonei, inspirat de frumusețile locului ne-a trimis urmatoarea poezie:

Între Dunare și Mare
Pe pământ……e-un colț de rai
A naturii sărbătoare
Odă florilor de mai

Unde blând …..bătrânul fluviu
Gingaș, munții îi dezmiardă
Înainte c-ai săi pași
Lent, în mare să se piardă

Loc frumos de bună-seamă
Plăsmuit cu har divin
Un oraș cu oameni mândri
Botezat mândru …….. Măcin

Din Dunăre-și trage seva
Munții-s a sa temelie
Chipul i-e brăzdat de ani
Ce-i poarta cu semeție

Este-un mic boier de țară
Are vii, ogoare-ntinse
Dunăre și munți ce iarna
Stau cu crestele ninse

Are-amurguri nefarsite
În acord de stăvechi strune
Ce murmur-o geampara
Pentru tine, soro, lume

Vechea lotcă de pescari
Ce s-arată în apus
Încarcată cu arhaic
Și cu basme vechi de spus

Călator ce-n astă viață
Vei dori să poposești
Pe-ale noastre dragi meleaguri
Setea sa ți-o ostoiesti

Vei rămâne cu-amintirea
Faină zic …. și draga ție
Hrană pentru trup și suflet
A inimii bogăție.