Eroii Măcinului

Prin jertfa lor a fost înfaptuit Idealul Național, România Mare!
Eroii nu pier niciodată

Poveste de Mitica Gâdiuța, nepot al eroului național Nicolae Gâdiuța.
Măcin: localitate nord dobrogeană care a cunoscut din plin ororile războiului cu un tribut semnificativ de morți, disparuți, răniți, mutilați.
Ultimile statistici localitatea Măcin în războiul de întregire a neamului a dat 128 de ostași români, 24 ostasi de etnie turca care au luptat conta armatei Puterilor Centrale, un ostaș evreu și un sârb.

Dintre acestia au fost 19 raniti. Mihai Rusu mutilat brat stâng, fost camarad de arme cu scriitorul Cezar Petrescu, rănit la Turtucaia în septembrie 1916. Scriitorul Gheorghe Banea fost combatant în al doilea Război Balcanic din 1913, rănit la Topraisar și luat prizonier de trupele bulgare. În data de 4 ianuarie 1917 trupele bulgare ocupau plasa Măcin dându-se ultima batalie pentru Măcin.

 

Linia de aparare a Macinului pornea undeva din Valea lui Agiu, Spitalul veterinar, dealurile Sararica Mare si Sararica Mica, Valea Bulgarului, Tabia si Urliga. Un front imens greu de aparat și ușor de străpuns. Datorita faptului că bună parte din armata rusă era descalificata și nu putea acorda sprijin, rusii au fost alungati in Orezarie, astfel Măcinul intra sub ocupație bulgara, instalându-se la Școala Veche comandatura bulgara, iar școala normală fete-baieti a fost evacuata și transformata în cazarma bulgarească.
Bulgarii au mutat Mitropolia la Babadag, au bombardat Galațiul, dar nu au reușit si au ramas in Măcin, urmand un val de represalii asupra populației. A ramas în istorie Baiganciu Arpagic, care lua și  cenușa din vatra. Toate acestea au durat timp de 2 ani, iar la retragerea lor au parjolit totul.
Populația care a reusit sa retras in Moldova, revenind dupa plecarea bulgarilor, și a găsit doar sărăcia.