Caută
Close this search box.
Caută
Close this search box.

Tradiţii şi obiceiuri

Tradiţii şi obiceiuri

Păstrate din cele mai vechi timpuri, moştenite şi povestite de cei mai vârstnici dintre locuitorii Dobrogei, tradiţiile şi obiceiurile din această zonă se evidenţiază prin ineditul lor şi prin consecvenţa cu care sunt practicate.

Unul dintre obiceiurile întâlnite în zona Dobrogei este Lăzărelul. Acesta este practicat în sambăta de Florii, mai ales în localităţile cu populaţie majoritar grecească, precum Izvoarele. Se spune că Lazăr moare în timp ce se află la pădure, pentru a aduce hrană pentru animalele, iar, în timp ce mama şi fecioarele din sat îl plâng, din mormântul lui Lazăr se dezvoltă un copac cu ramuri bogate. În sâmbăta Floriilor, locuitorii din Dobrogea îşi împodobesc gospodăriile cu crenguţe de salcie.

Tot în Dobrogea se păstrează şi Olaria, o tradiţie prin care se purifică aerul şi se gonesc spiritele rele din localitate. În funcţie de oraş, această tradiţie mai poartă numele de Orarie şi Hurhumbalu. Pentru a respecta această tradiţie, locuitorii oraşelor aprind pe dealuri focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale în timpul iernii. Se spune că astfel se face loc unei vegetaţii noi şi prospere.

De Paşte, în Dobrogea se practică şi Caloianul, obicei popular de aducere a ploii şi a alunga seceta. Pentru respectarea acestui obicei se realizează o păpuşă din lut, care se îngroapă pe câmp, iar după o perioadă este dezgroşată, ruptă în bucăţi şi împrăştiată pe câmp. Acest gest simbolizează fertilitatea, belşugul culturilor şi regenerarea vegetaţiei.

În localităţile Niculiţel, Luncaviţa, Văcăreni, Jijila şi Măcin se practică obiceiul numit Paparuda. Pentru aceasta, tinerii se stropesc cu apa. Atât tinerele, cât şi bătrânele din localităţi trebuie să cânte şi să danseze pentru a chema ploaia, apoi sunt udate.

Practicat în multe dintre zonele ţării, Colindatul este unul dintre obiceiurile care încă se mai păstrează şi în Dobrogea. Copiii merg şi colindă în dimineaţa dinaintea sărbătorii de Crăciun, dar şi în restul zilei până seara târziu. În unele zone, încă se mai adună flăcăii şi pornesc în cete pentru a colinda pe la rude şi prieteni şi a aduce spiritul Crăiunului în casele oamenilor, prin cântecele tradiţionale.

În localităţile Niculiţel, Valea Teilor, Greci, Enisala, se practică colindatul cu măşti – „Ursul”, „Brezaia”, „Capra” -, în seara Ajunului de Crăciun. În schimb, în oraşul Măcin se merge cu „Capra” în ajunul Anului Nou.

În Ajunul Crăciunului, în zona Măcinului, tinerii merg cu „Oleleul”, obicei prin care se adună mai mulţi tineri, care bat cu talăngile în pământ, aşezaţi în cerc sau semicerc în faţa gospodăriilor pe care vor să le colinde. Se spune că, prin acest gest, sunt protejate gospodăriile de spiritele rele.

Totodată, „Mosoiul” se practică, în prezent, numai la Luncaviţa, acesta fiind un obicei al colindatului cu măşti, devenit emblematic.

În ziua de Anul Nou se practică Semănatul, copiii mergând din casă în casă pentru a arunca cu boabe de grâu şi a le ura toate cele bune gazdelor în noul an. Această tradiţie este de bun augur pentru rodul pământului.

Tot în ziua de Anul Nou, copiii merg cu Sorcova pe la casele oamenilor, pentru a le ura un un bun şi numai bucurii.

Boboteaza, obicei practicat pe 6 ianuarie, constă în recuperarea de către flăcăi a crucii aruncate în apa Dunării, dovedind astfel trecerea lor în rândul bărbaţilor.

Acest site utilizează module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Află mai multe!