Un iubitor al zonei, inspirat de frumusețile locului ne-a trimis urmatoarea poezie:
Între Dunare și Mare
Pe pământ……e-un colț de rai
A naturii sărbătoare
Odă florilor de mai
Unde blând …..bătrânul fluviu
Gingaș, munții îi dezmiardă
Înainte c-ai săi pași
Lent, în mare să se piardă
Loc frumos de bună-seamă
Plăsmuit cu har divin
Un oraș cu oameni mândri
Botezat mândru …….. Măcin
Din Dunăre-și trage seva
Munții-s a sa temelie
Chipul i-e brăzdat de ani
Ce-i poarta cu semeție
Este-un mic boier de țară
Are vii, ogoare-ntinse
Dunăre și munți ce iarna
Stau cu crestele ninse
Are-amurguri nefarsite
În acord de stăvechi strune
Ce murmur-o geampara
Pentru tine, soro, lume
Vechea lotcă de pescari
Ce s-arată în apus
Încarcată cu arhaic
Și cu basme vechi de spus
Călator ce-n astă viață
Vei dori să poposești
Pe-ale noastre dragi meleaguri
Setea sa ți-o ostoiesti
Vei rămâne cu-amintirea
Faină zic …. și draga ție
Hrană pentru trup și suflet
A inimii bogăție.