Călătorule,
După ce bătrânul Danubiu te-a legănat trecând de la Brăila la Smârdan, pe mal dobrogean, DN22 sau E87 te poartă şerpuit printre salcii şi plopi de o parte şi câmpie de cealaltă, spre bătrânul Măcin, urmaş al istoricei cetăţi Arrubium. Localitatea se zăreşte de departe, presărată la poalele Munţilor Măcinului. Câteva edificii străpung peisajul. Dintre ele, spre stânga, Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” sau Biserica bătrână.
În 1834, Gh. Vulpe, om de bază al târgului, obţine firman de la paşa din Rusciuc să construiască o biserică. A fost o construcţie modestă, dar a mulţumit sufletul credincios că avea unde să se roage.
Ulterior, în jurul acesteia s-au ridicat zidurile unei biserici impunătoare (care dăinuie şi azi), din care s-au evacuat rămăşiţele primului lăcaş de cult. Nu se ştie data naşterii noii biserici. După N.C. Munteanu-Sculeni, ea a fost refăcută între anii 1876-1878, deci exista cu mult înainte.
Refăcută în decursul anilor, cu pictura refăcută în 1928, din 1903 considerată catedrală, Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” priveşte ocrotitor suflarea creştină a Măcinului şi nu numai.
Haina-i luminoasă şi glasul clopotelor cheamă pe tot pelerinul s-o viziteze şi să se roage.
Dumnezeu, Măicuţa Sfântă şi toţi Sfinţii aşteaptă să ne binecuvinteze.